promite
Latin
Verb
prōmite
- second-person plural present active imperative of prōmō
Romanian
Etymology
Borrowed from French promettre, from Latin prōmittere.
Pronunciation
- IPA(key): /proˈmi.te/
- Rhymes: -ite
- Hyphenation: pro‧mi‧te
Verb
a promite (third-person singular present promite, past participle promis, third-person subjunctive promită or (dated) promiță) 3rd conjugation
Conjugation
conjugation of promite (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a promite | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | promițând | ||||||
| past participle | promis | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | promit | promiți | promite | promitem | promiteți | promit | |
| imperfect | promiteam | promiteai | promitea | promiteam | promiteați | promiteau | |
| simple perfect | promisei | promiseși | promise | promiserăm | promiserăți | promiseră | |
| pluperfect | promisesem | promiseseși | promisese | promiseserăm | promiseserăți | promiseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să promit | să promiți | să promită să promiță |
să promitem | să promiteți | să promită să promiță | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | promite | promiteți | |||||
| negative | nu promite | nu promiteți | |||||