nutrica

Latin

Verb

nūtrīcā

  1. second-person singular present active imperative of nūtrīcō

Romanian

Etymology

Inherited from Latin nūtrīcāre. Compare Aromanian nutric, nutricari.

Verb

a nutrica (third-person singular present nutrică, past participle nutricat, third-person subjunctive nutrice) 1st conjugation

  1. (transitive, obsolete, rare) to sustain, feed
  2. (transitive, Nothern Transylvania, of money) to spend on food

Conjugation

    conjugation of nutrica (first conjugation, no infix)
infinitive a nutrica
gerund nutricând
past participle nutricat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present nutric nutrici nutrică nutricăm nutricați nutrică
imperfect nutricam nutricai nutrica nutricam nutricați nutricau
simple perfect nutricai nutricași nutrică nutricarăm nutricarăți nutricară
pluperfect nutricasem nutricaseși nutricase nutricaserăm nutricaserăți nutricaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să nutric să nutrici să nutrice să nutricăm să nutricați să nutrice
imperative — tu — — voi —
affirmative nutrică nutricați
negative nu nutrica nu nutricați

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.