numerota

Romanian

Etymology

Borrowed from French numeroter.

Verb

a numerota (third-person singular present numerotează, past participle numerotat, third-person subjunctive numeroteze) 1st conjugation

  1. (transitive) to number (assign a number to)

Conjugation

    conjugation of numerota (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a numerota
gerund numerotând
past participle numerotat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present numerotez numerotezi numerotează numerotăm numerotați numerotează
imperfect numerotam numerotai numerota numerotam numerotați numerotau
simple perfect numerotai numerotași numerotă numerotarăm numerotarăți numerotară
pluperfect numerotasem numerotaseși numerotase numerotaserăm numerotaserăți numerotaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să numerotez să numerotezi să numeroteze să numerotăm să numerotați să numeroteze
imperative — tu — — voi —
affirmative numerotează numerotați
negative nu numerota nu numerotați

Derived terms

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.