iute
Italian
Noun
iute f
- plural of iuta
Anagrams
Latin
Participle
iūte
- vocative masculine singular of iūtus
Old Swedish
Etymology
From Old Norse jótar m pl, from Proto-Germanic *eutaz.
Noun
iūte m
Declension
| masculine | singular | plural | ||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | iūte | iūtrin | iūtar | iūtanir, iūtaner |
| accusative | iūt | iūtin | iūta | iūtana |
| dative | iūti, iūte | iūtinum, iūtenom | iūtum, iūtom | iūtumin, iūtomen |
| genitive | iūts | iūtsins | iūta | iūtanna |
Descendants
- Swedish: jute
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic лютъ (ljutŭ), from Proto-Slavic *ľutъ.
Pronunciation
- IPA(key): /ˈju.te/
Audio: (file)
Adjective
iute m or f or n (plural iuți)
- fast (occurring or happening within a short time)
- Synonym: repede
- swift, lively, deft
- Synonym: prompt
- hot, spicy (provoking a burning sensation)
- Synonym: picant
- irritable
- Synonym: irascibil
- pungent (strong and unpleasant smell)
- Synonym: înțepător
- sharp, cutting
- Synonym: tăios
- iute ca oțelul
- sharp as steel
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | iute | iute | iuți | iuți | |||
| definite | iutele | iutea | iuții | iuțile | ||||
| genitive- dative |
indefinite | iute | iuți | iuți | iuți | |||
| definite | iutelui | iuții | iuților | iuților | ||||