istori

Italian

Verb

istori

  1. inflection of istoriare:
    1. first-person singular present indicative/subjunctive
    2. second/third-person singular present subjunctive
    3. third-person singular imperative

Anagrams

Romanian

Etymology

Borrowed from Greek ιστορώ (istoró).

Verb

a istori (third-person singular present istorește, past participle istorit, third-person subjunctive istorească) 4th conjugation (obsolete)

  1. synonym of istorisi (“to recount a story”)

Conjugation

    conjugation of istori (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a istori
gerund istorind
past participle istorit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present istoresc istorești istorește istorim istoriți istoresc
imperfect istoream istoreai istorea istoream istoreați istoreau
simple perfect istorii istoriși istori istorirăm istorirăți istoriră
pluperfect istorisem istoriseși istorise istoriserăm istoriserăți istoriseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să istoresc să istorești să istorească să istorim să istoriți să istorească
imperative — tu — — voi —
affirmative istorește istoriți
negative nu istori nu istoriți

References

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.