căucel
Romanian
Etymology
From căuc + -el.
Noun
căucel n (plural căucele)
- diminutive of căuc
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | căucel | căucelul | căucele | căucelele | |
| genitive-dative | căucel | căucelului | căucele | căucelelor | |
| vocative | căucelule | căucelelor | |||
References
- căucel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN