bărbiță
Romanian
Etymology
From barbă (“beard, chin”) + -iță (forms diminutives).
Noun
bărbiță f (plural bărbițe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | bărbiță | bărbița | bărbițe | bărbițele | |
| genitive-dative | bărbițe | bărbiței | bărbițe | bărbițelor | |
| vocative | bărbiță, bărbițo | bărbițelor | |||