îndupleca

Romanian

Alternative forms

Etymology

From în- +‎ dupleca (now obsolete), from Latin duplicāre. Compare Aromanian ndpulic, nduplicari.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.du.pleˈka/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -a
  • Hyphenation: în‧du‧ple‧ca

Verb

a îndupleca (third-person singular present înduplecă, past participle înduplecat, third-person subjunctive înduplece) 1st conjugation

  1. (transitive) to persuade, usually towards a more merciful course of action
  2. (reflexive) to relent (come around to showing mercy) [with de ‘to’]
  3. (transitive, obsolete) to bend
  4. (transitive, obsolete) to bring to submission
  5. (reflexive, obsolete) to submit
  6. (reflexive, obsolete, uncommon) to avoid [with de la or din]

Conjugation

Derived terms

  • înduplecare
  • înduplecat
  • înduplecător
  • înduplecătură

Further reading